Sfântul Augustin – Confesiuni

Confesiuni este lucrarea cea mai citită dintre scrierile Sfântului Augustin.

„Cine eram eu? Şi ce fel de om eram? Ce rău nu am pus eu în faptele mele? Sau dacă nu în fapte, atunci în cuvintele mele; sau dacă nu în cuvinte, atunci în voinţa mea? Tu însă, Doamne, eşti bun şi îndurător; măsurând cu privirea adâncimea morţii mele, Tu ai secătuit cu mâna Ta dreaptă hăul stricăciunii din fundul inimii mele. Tot ceea ce cereai de la mine era să nu mai voiesc ceea ce voiam şi să voiesc ceea ce voieşti Tu.”

Desfătat în Dumnezeu

„Cât de plăcut mi-­a devenit dintr­-odată să mă lipsesc de plăceri uşuratice! La început mă temeam să nu le pierd, iar acum mă bucur să scap de ele. Tu le­-ai aruncat departe de mine, Tu, adevărata şi suprema blândeţe, le-­ai aruncat şi ai intrat în locul lor, mai dulce decât orice desfătare – nu însă pentru carne şi pentru sânge; mai strălucitor decât orice lumină, dar mai lăuntric decât orice taină, mai măreţ decât orice cinstire, dar nu pentru cei care caută ei înşişi această măreţie. Sufletul meu era în sfârşit eliberat de grijile muşcătoare ale ambiţiei şi ale banilor, de tăvălitul în noroi şi de zgândăritul râiei poftelor; am început să vorbesc plin de voioşie cu Tine, Tu, strălucirea mea, bogăţia şi mântuirea mea, Tu, Domnul, Dumnezeul meu!

Aprins de dor

Târziu de tot Te-am iubit, o, Tu, Frumuseţe atât de veche, şi totuşi atât de nouă, târziu de tot Te-am iubit. Şi iată că Tu Te aflai înlăuntrul meu, iar eu în afară, şi eu acolo, în afară, Te căutam şi dădeam năvală peste aceste lucruri frumoase pe care Tu le-ai făcut, eu, cel lipsit de frumuseţe. Tu erai cu mine, dar eu nu eram cu Tine. Mă ţineau departe de Tine acele lucruri care, dacă n-ar fi fost întru Tine, nici n-ar fi existat. M-ai chemat şi m-ai strigat şi ai pus capăt surzeniei mele. Ai fulgerat şi ai strălucit, şi ai alungat orbirea mea; ai răspândit mireasmă şi eu am inspirat, şi acum Te urmez cu înfocare; am gustat din Tine şi acum sunt înfometat şi însetat după Tine; m-ai atins doar şi m-am şi aprins de dor după pacea Ta.”

Sf. Augustin, Confesiuni